Sări la conţinut

În ce limbă se nasc zâmbetele?

Astăzi natura își plânge ceața, își scutură prin vânturi tihnite dorința de a da la o parte iarna, de a spăla potecile de zăpadă rămasă și de a fi soare și bine. Astăzi mi-am plimbat privirile printre vitrinile cu flori și mi-am îmbătat simțurile cu cele mai divine mirosuri. Și am înțeles. Azi e despre zâmbete, fericire și simplul fapt că o nouă zi ne surâde la ușă. Azi nu trebuie să ne ascundem, nu avem motive, nu avem de ce…..

Zâmbesc. Și chiar nu contează timpul de afară, consecințele unor fapte, vorbe aruncate la neștire sau limba în care ne vorbim, nu contează sub nici o formă. Nu îmi pasă de culori, forme, dimensiuni și caractere, vreau feerie. Astăzi nu contează ridurile de la ochi, și cât de zgomotos ți-e zâmbetului tău, astăzi contează să fim fericiți, să ne desenăm părți de bucurii, să ne facem plăceri, să ajungem să prețuim, să privim dincolo de sumbrul cenușiu.

Dar oare contează limba în care se nasc zâmbetele? Oare ți-ai pus întrebarea aceasta vreodată? Probabil că nu, prea analiști ne-am făcut, prea ne-am confundat în a ne complica viața, în a vedea din mici gesturi mari distorsionări, din micile încercări mari eșecuri, am uitat să ne simplificăm viața, zâmbind, chicotind ca copii și trăind. Cu adevărat, prin toți porii și cu toată dorința.

Da, astăzi zâmbetul mi-e gazdă, îmi dă fiorul pe buze, îmi stârnește tremurul din priviri și îmi dictează plăceri sincere. Și de ce astăzi și nu mâine, dar de ce nu?, oare pot eu să-mi tai din cheful de a trăi din plin, de a reda ce unii evită, de a face când alții încearcă să ascundă, de ce nu aș aprecia zâmbetul larg, cu cei 32, chiar dacă unii se împiedică să simtă, chiar nu am de ce…..

Azi e despre zâmbete trăite la zi …..fără o limbă anume, fără etnie și fără morale, nici o cultură nu a împiedicat această plăcere însă i-am impus o restricție fără să vrem, absurd, eu nu intru în jocul nimănui, și voi zâmbi, azi, mâine și când voi apuca. Și nu voi uita, calea spre bunăstarea existențială e prin zâmbete, gândire pozitivă și plăceri împlinite.

  Ovidiu Bojor ne îndrumă –”Să ne închipuim că viața este o oglindă în fața căreia suntem și ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm și ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră.”

Farewell - A Poem By Pooja

Sursa foto: pinterest.com

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: