Sări la conţinut

Meditația unei solitudini!

Azi e despre solitudine, despre mine, despre umbrele din suflet, despre greul ce-l port, despre emoții de plumb, acele sentimente de lipsă de apartenență…

Nu caut cu lumânarea relații, însă poate ar trebui, nu mă țin de oameni cu dinții, însă poate ar fi potrivit, nu mă rup în două după numere de oameni, însă astăzi simt o izolare izgonită de univers drept în direcția mea.

Nu am călătorit năprasnic, nu am umblat prea mult, dar am căutat: locuri și oameni… zâmbete și aer nou, fericire și multiplicare, împăcare și socializare. Și poate undeva greșesc, mereu mă întreb. Oare ce are universul cu mine că mă lasă singură cu umbrele mele?

M-am mutat de ici-colo, am citit chipuri, am încercat să descifrez caractere și unde am ajuns?…..iar azi stau și privesc în jur…….pustiu într-un morman de suflete, aglomerație într-o liniște infernală. Mi-e trist.

Îmi rămâne să stau eu și cuvântul meu……

Am găsit solitudinea privind în ochii mei reflectați în oglindă, văd prin mine, îmi văd goana mea de a fi, de a aparține, însă accept, înțeleg că doar fiind așa cum sunt pot crea, mă pot atașa unor oameni la fel ca mine, a unor visători incurabili, a unor meditatori nestăpâniți, și știu că singurătatea e prețul mutărilor, a viziunilor și modului de viață, știu, încerc să mă combin cu izul dulce-amar al solitarismului. Poate n-o fi greu.

Uneori … am rămas o străină între alți străini…și m-am simțit bine, am fost primită și acceptată. Bizar…..

O fi ea solitudinea un eșec pentru unii, pentru mine e o alinare, ai zice că e mai mult un chin de a te ține departe de lume, însă eu așa mă simt privată de meschinătăți, și vreau să confirm că nu sunt ruptă de oameni, sub nici o formă, însă „a fi singur” nu mai este pentru mine o capcană în care cad și nu mă ridic, e mai mult o meditație la zi, un colț de mine în care privesc dincolo de gânduri și dincolo de fapte, o inversiune a tuturor trăirilor într-o singură bulă cugetativă. Acolo e locul meu spiritual unde-mi practic dezgolirea minții și a cugetului, pentru a obține o eliberare de energie la zi.

A-ți cere un pic de timp, spațiu și singurătate e bine, e descărcare, e o pregătire pentru ceva mai mult, e o nevoie de a depăși singuri unele obstacole, unele distorsiuni, unele dileme; a fi tu cu tine, e mai mult de cât crezi și e nevoie să conștientizăm acest fapt. Eu am înțeles multe, am acceptat și am mers mai departe……Meditând și cerând din fiecare zi un pic de solitudine necesară.

Și e eliberator……….

สุขใจ...ท่ามกลางดอกไม้ขาว

Sursa foto: pinterest.com

 

 

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: