Cu capul în cărți…..

Parcă mi-am recăpătat sporul într-ale cititului și vorbesc serios, chiar trec printr-o perioadă destul de productivă în ceea ce privește lectura. Respir a cărți, trăiesc a povești de dragoste, drame, absorb detective intrigante și alerg printre cuvinte ca un vampir nou format.

Pornesc pe aripile vântului, într-o incursiune a timpului, între bibliografii de război și soții a călătorilor în timp. O lume despre ieri, despre azi și despre viitor. Cărți cu o adunătură de cuvinte care vibrează în mintea mea, își pun amprenta, îmi pictează imaginația și îmi accelerează simțurile.

Inspir aer boem, deslușesc printre foi aluri de îngeri, de demoni, de împărați și iubiri frânte, se topesc printre istorii părți a unor lumi de mult uitate, și eu tot cu capul în cărți stau.

Închid ochii, palpez aerul ce mi-l respiră cărțile și aleg după instinct. Aleg cartea cărților. Las filele cărții să se deschidă, palpez textura și vreau să simt textul cu fiece por. Acolo îmi găsesc răspunsul. Acolo îmi găsesc refugiul. Acolo îmi trăiesc a doua realitate. Acolo îmi petrec timpul, clipa și dorințele. 

Și mulți ar confirma că cărțile sunt un portal în permanență deschis nouă pentru a explora cunoștințele trecute, prezente și de a da șanse la viitor dintr-o altă perspectivă. Oamenii sunt în esență aceeași, cei de acum și cei din alte timpuri. Gânditori, meditatori, iubitori și plini de vise. Cei de acum și cei de atunci în sumă suntem o mare de emoții, iar scrisul este modul cel mai autentic de a le transmite în lume, de a da mai departe. Iar eu îi citesc, mă bucur, trăiesc emoțiile unor emotivi, dau personalitate unor eroi știuți sau mai puțin, iubesc iubirea lor, simt simțirea lor, și nu mă pot abține. 

În momentul în care citesc, sunt ancorată în acel timp al povestirii deoarece mă identific emoțional cu evenimentele relatate, încerc să-i înțeleg, să le dau dreptate sau să-i critic, lupt alături pentru iubirea frântă sau neîmpărtășită, am speranțe și caut finaluri fericite. Și probabil voi continua să stau cu capul în cărți, pentru că așa mă consider dăinuitoare pe tot ceea ce e cu adevărat valoros în lume-citirea.

Lumea cărților este o lume a mea, a ta, a noastră, un univers care ne descrie în cele mai complexe și profunde circumstanțe. Ne redescoperim. Ne căutăm stări de suflet și bucăți din noi printre versuri sau texte. Când aleg o carte la întâmplare, constat cu mirare că există o conexiune cu starea mea de moment, transmite ceea ce simt, ceea ce vreau să aflu, ceea ce am nevoie să înțeleg. Îmi dau seama că de fapt sunt o parte din acest puzzle numit viață, aceeași carte universală, ale cărei pagini a fost scrisă de fiecare din noi, prin amprenta sufletului, prin tocirea sentimentelor și prin dezlănțuirea inimii și cugetului. Suntem ceea ce citim, și iarăși mă întorc la a sta cu capul în carte……..

Sursa foto: pinterest.com