Sări la conţinut

Prietenii și uitatul!

Astăzi vreau să vorbim despre „uitatul” prietenilor. Ai zice ce banalitate, oamenii vin și se duc, oameni au fost și-au să mai fie, ei…cu unul în plus -cu unul în minus, trist, dar aceste replici le-am auzit cel mai des. Nuștiu pentru majoritatea însă pentru mine fiece om a însemnat câte ceva, mai mult sau mai puțin, asta în dependență de ce amprentă a pus în memoria mea însă înseamnă și până în prezent. La mine oamenii nu trec pur și simplu ca o răceală, a nuștiu câta de care nu-mi voi aminti, oamenii pentru mine sunt oameni, jurnale deschise pe care nu le voi uita probabil niciodată. Da, da, mulți ar zice că cu vârsta mai uiți, mai treci cu vederea, mai ignori …și mai nuștiu ce, însă ceea ce ține de prezentul „acum”, eu am, eu simt și vreau să însuflețesc memoria fiecăruia.

Cauzele unei rupturi de prietenie pot fi din diverse motive, plecare, boală, depresie, răutate, invidie sau multe altele, bineînțeles că sunt multe motive, unele întemeiate (cam puține) iar cele mai multe puerile și care ne fac să ne întrebăm după o perioadă de ce numai avem pe nimeni cu care să ieșim. Dar totuși prin viață ne-au trecut o mulțime de-a oameni care ne-au atins coarde sensibile, care au însemnat și au sădit în noi emoții, fie ele și mai puțin plăcute, astea ne-au făcut mai selectivi, mai pronunțați și mai buni în ale intuiției.

Nu e ușor să treci peste o prietenie, fie ea de orice natură, chiar e a naibii de dureros, o prietenie toxică- distruge, o prietenie la distanță îți lasă un gol ce nu-l poți umple, o prietenie pe interes te lasă cu gust amar și suspicios, o prietenie în clase sociale diferite îți coboară stima de sine, na, e dureros, cum am și mai spus, însă să nu uităm pe lângă toată meschinătatea și praful gri să regăsim acele prietenii sincere ce se cer uitate dar care nu pot fi șterse, să nu le dăm voie să ne fie luate, să le prețuim și să căutăm clone pentru astfel de relații.

Prietenii sunt parte a alegerilor noastre, sunt ceea ce noi am însuflețit și am dat viață, iar probabil prețul plătit ar trebui să fie „neuitarea”, din respect pentru ceea ce a fost frumos și din corectitudine pentru ceea ce am învățat dintr-o relație de prietenie. Și nu ar trebui să negăm unde ne-au adus unele prietenii, unde ne-au purtat unele amicii și ce atribute ne-au oferit unii oameni pentru a fi acum în prezent ceea ce suntem.

E important să nu uităm, să prețuim cât ne ține memoria acele persoane, acele pelicule în desfășurare a trecutului, a realității și a ceea ce noi vrem să păstrăm, să fim colecționari de amintiri într-u și pentru prieteni și prietenie!

Sursa foto: pinterest.com

 

4 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: