Sări la conţinut

Citind-o pe Andres. Cartea „Încă o dorință”

Scriitoarea Andres este co-fondatoarea a unui club de carte, crede cu desăvârșire că tot ce se întâmplă în viață, se întâmplă cu un scop anume. Iar cărțile pe care le citim, oamenii pe care îi întâlnim, lucrurile pe care le vedem ne ajută să luăm decizii potrivite.

Uite că eu alegând cartea autoarei nu am dat greș cu alegerea. E o carte, ba nu- e o trăire vie a unei povești desăvârșit de sensibilă, cumva, prin filele ei, e un aer de destin pe cât de înnegurat pe atât de erudit.

Cartea m-a trecut prin toate etapele de dezvoltare a unui fluture, exact ca pe eroina principală a acestei povești, plină de țesuturi sângerii, de regrete, de eșecuri și dorințe, una câte una, dorințe firești, lumești și sincere.

E o carte plăcută dar și dureroasă, e o lectură ușoară dar și amară, e un text deschis dar nisipos și plin de lacrimi, e „ceva” care te va face să te gândeşti la dorinţele tale, rostite sau nerostite, la dorinţe pentru tine sau la dorinţe pentru cei ce te înconjoară.

În carte vei găsi de toate, de la prietenie la curaj, de la bărbați la despărțiri, de la naștere la moarte, de la căzut la pământ la a merge mai departe, cu capul sus și cu umbre ale trecutului ce bântuie zilele și visele.

Dar să încep cu începutul printr-o scurtă descriere a firului narativ. O avem ca eroină principală pe Ana Casian, o tânără aflată pe două luntre, într-un servici care o sufocă și o relație incertă, a fi sau a nu fi, e obosită, e totul peste puterile ei, și pleacă, își dă demisia de la muncă și din relație. Pleacă în Bora Bora.

În momentul în care Ana hotărăște să își trăiască viața cu adevărat, începe caruselul evenimentelor ce o vor marca pentru totdeauna. Acolo îl întâlnește pe El. Și viața-i capătă sens, culoare și dorințe. Dar totul nu poate fi atât de simplu. Vacanța s-a terminat și visul marei iubiri s-a estompat o dată cu ultima noapte petrecută în brațele lui  Brian.

Ce este, de fapt, dragostea? Ce este acest sentiment pe care-l căutam cu toţii? De ce trebuie să avem în suflet acest sentiment, pentru a putea aprecia viaţa la justa ei valoare? De ce trebuie ca iubirea să fie poarta noastră către frumuseţea vieţii? Şi de ce numai iubirea ne aduce liniştea de care avem nevoie?

Mare noroc pe capul Anei cu niște prietene săritoare, probabil e visul oricărei dintre noi să fie înconjurată de prietene adevărate care să ajute, să fie acolo pentru tine atunci când treci printr-o despărțire ce doare ca naiba, uite Ana are parte de astfel de minuni chiar dacă soarta sa e pe dos.

În carte se jonglează cu fiecare soartă în parte, povestește atât cruda realitatea a Anei cât și a prietenilor sale, Giulia, Simy, Daria si Lisa, fiecare își are o părticică din conținutul acestei cărți, și e plăcut, parcă nimeni nu e în umbră, toți fac parte dintr-un tot întreg.

Cum după fiecare ploaie vine și soarele, îl întâlnește pe Victor în niște circumstanțe nu prea plăcute, însă între ei se înfiripează niște emoții mult prea sincere. Dar cât de plăcut n-a trecut vântul iubirii a și pălit dragostea lor în moalele capului cu afirmația „sunt căsătorit- e complicat”. Ana ajunge la concluzia că e totul pe dos, că dacă îți merge în succesul profesional nu-ți priește în dragoste!

Cât de oarbă e, uneori, dragostea! Cineva ar trebui să ne arate drumul, pentru că, de cele mai multe ori, suntem incapabili să-l vedem singuri.

….am crezut mereu că pot avea totul, că pot avea succes și iubire, că trebuie doar să-mi doresc îndeajuns, însă nu iese mereu cum vrem noi. Iar la capitolul iubire sunt repetentă, nu voi trece în veci clasa.  

Bulversată și plină de regrete în ultimele sale încercări de a iubi, hotărăște să se dedice muncii sale într-o companie nouă.

Bineînțeles că povestea nu se încheie aici, de fapt din acest moment în carte se produc cele mai incitante evenimente, o revedere surpriză, răscoliri de sentimente, confuzie, iubire, pierdere și moarte! Totul începe pentru a fi luat. Totul pare un drum deschis dar neparcurs, se petrec lucruri neprevăzute, șocante, însă tânăra noastră din nou își are prietenele aproape. Iar destinul ei pare din nou un joc al sorții.

Rămase câteva minute pe pod, privind o barcă ce se îndepărta încet. Un cuplu se lăsa purtat de apă. Erau un el şi o ea foarte fericiţi, pierduţi unul în privirea celuilalt. Cum de au cuplurile această lumină, parcă radiază ca un corp ceresc. Iubirea… numai iubirea are această putere! Şi totuşi, iubirea era foarte departe de ea. Erau momente, ca acesta, când şi-ar fi dorit să iubească, să fie iubită, când avea nevoie de cineva care s-o ţină în braţe sau alături de care să se trezească dimineaţa. Amintirile însă reveneau şi o întorceau din drum.

Mă opresc aici din povestit altfel nu ar fi corect față de munca autoarei. Cartea însă merită orice clipă petrecută în compania ei, e ca un ghid în a deschide ochii asupra faptului că chiar cât de tare nu ne-ar lovi mâna destinului, la un moment dat lucrurile se vor aranja pentru fiacare dintre noi. În bine sau în rău asta depinde doar de alegerile și dorințele noastre. Iar uneori mai bine să lăsăm lucrurile să treacă firesc, să nu forțăm fortuna și să nu mergem împotriva curenților.

O carte ce o recomand cu toată căldura unei cititoare înfocate, îmi rămâne să vă urez lectură cât mai plăcută, și puneți-vă dorințe…..

Şi totuşi, am reuşit, pentru că aşa e viaţa, ne dă ceva, ne ia altceva, dar niciodată nu ne lasă de izbelişte. Are rezervat pentru fiecare dintre noi câte o minune şi ne uimeşte de fiecare dată.

Sursa foto: pinterest.ro

 

4 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: