Sări la conţinut

Citind-o pe Paullina Simons. Cartea „Călărețul de aramă”

  Paullina Simons (născută în 1963 în Leningrad, Republica Sovietică Federativă Socialistă din Rusia) este un scriitor american de origine rusă și cel mai bine vândut autor internațional. Simons a visat să devină scriitoare încă fiiind un copil din Leningrad. La vârsta de zece ani, sa mutat împreună cu familia sa în Statele Unite și a mai făcut o încercare timpurie de a scrie când avea 12 ani, în limba engleză. Simons a absolvit Universitatea din Kansas cu o diplomă în științe politice. A lucrat ca jurnalist financiar pe Financial News Network, dar și ca traducător printre alte locuri de muncă, înainte ca „Tully”, primul ei roman, să fie scrisă și eliberată pe tipare.

Simons și cel de-al doilea soț Kevin Ryan locuiesc în Long Island, New York și au patru copii, Natasha, Mișa, Kevin Jr. și Tatiana (numită după eroina în The Bronze Horseman) Călărețul de aramă!

Calaretul de arama - carte de Paullina Simons - eMAG.ro

„Călărețul de aramă” nu este doar o poveste de dragoste. Nici pe departe. Nu este o simplă poveste- nici de loialitate, nici de familie, nici de iubire, e dincolo de rațiune, dincolo de moarte dincolo de puterile unei lumi tulburi și mlăștinoase în vremea războiului rece. Nimic nu e simplu în cartea asta. Nimic nu e ușor. Totul are gust amar.

Cartea e un suflet, ce m-a ținut țintuită lângă ea, prizonieră fiindu-i în ceas de noapte, i-am vegheat filă cu filă îmbrăcând armura tristeții și a dezolanței, m-a prins în mrejele neputinței și a frigului singuratic, cartea asta m-a făcut să sufăr o dată cu personajele. Îmi doream să știu, să înțeleg și să nu mă despart de fiecare în parte.

Am avut în timpul lecturii o ciudă nebună pe autoare pentru că m-a făcut neputincioasă în ale cititului, deoarece aveam de parcurs peste nouă sute de pagini iar eu doream sfârșit, și nu m-a cruțat de momente grele, m-a dezgolit, m-a umplut, m-a făcut să cer din ce în ce mai mult, am obosit între rândurile grele ale războiului și înfrângerii asupra neputinței mele de a citi mai accelerat.

Dar aș vrea să vă redau câteva date din carte. Viața celor din carte este umbrită de amenințarea războiului. Viața nu mai are puterea să alunge norii aduși de nemți, însă dragostea poate, sau cel puțin încearcă să străbată culmile sentimentalismului în detrimentul celui mai crâncen dușman.

O minunată poveste de dragoste se înfiripă în Leningradul ocupat de nemți în 1941, o dragoste ce m-a impresionat până la lacrimi. O avem ca eroină pe Tatiana, o tânără de numai șaptesprezece ani, ce trăiește împreună cu părinții, bunicii, fratele geamăn și sora Dașa în două cămăruțe din Leningrad, ducând o viață modestă, dar liniștită. Dar totul abia începe, și se sfârșește totodată.

Fire dulceagă și săritoare, Tatiana simte că viața o să-i joace feste atunci când îl cunoaște pe Alexander, un locotenent din Armata Roșie de care se îndrăgostește la prima vedere și de la a doua este nevoită să i-l cedeze surorii ei mai mari Dașa. Prinsă între dragostea de soră și dragostea pentru Alexander, inima Tatianei devine, și ea, un câmp de bătălie. Ați zice că nu-i drept, credeți-mă eu tot așa am zis, am criticat-o și eu destul de dur, pe cuvânt, dar tânăra noastră nu știe încă că s-a condamnat pe sine într-o crâncenă automutilare sufletească ce o s-o devoreze lăuntric, o s-o contopească într-o mare de minciună. Și pentru cine, pentru ce? Pentru a-și proteja sora, pentru a nu-i răni sentimentele, și pentru a-l avea prin preajmă pe El, cel care i-a răpit inima.

Între timp, Leningradul e izolat de restul țării, căzând în mâinile forțelor naziste, iar familia lor va trece prin momente dramatice, făcând eforturi să-și procure hrana și să rămână în viață.

Pe lângă ororile războiului fiecare își poartă exploziile frustărilor în suflet, neîmpărtășirea emoțiilor, neputința lui Alexander cât și secretele ce fiecare le poartă în suflet, vorbe grele, emoții netrăite, naivitatea și dăruirea. Cei doi îndrăgostiți, Tatiana și Alexander, vor fi angrenați în iureșul evenimentelor și vor avea de dus o luptă aprigă pentru a-și câștiga libertatea și dreptul de a-și trăi iubirea.

Povestea care urmează mi-a rupt sufletul. Nici nu mai știu de câte ori m-am trezit lăcrimând, trăind suferința pe viu alături de personajele ce pentru mine întruchipează simbolul dăruirii și loialității. Cartea îmbină dragoste, război, trădare, minciuni, secrete, curaj, lașitate, nebunie, încăpățânare, credință, disperare și speranță. Le-am regăsit pe toate în primul volum al acestei trilogii. Povestea asta m-a absorbit complet, cucerindu-mă de la primele pagini.

Atât de bine a scris Paulina Simons această carte. A ilustrat măreția iubirii și oroarea războiului. A ordonat fără blândețe totul, a pus pe un cântar iubirea cu războiul, moartea cu nașterea, boala cu dezamăgirea cât și continuitatea și nădejdea. Oare autoarea a știut unde vrea să ajungă scriind, oare a anticipat atâtea momente ce cu greu le voi uita ca cititoare? Oare a premeditat înfrângerea celor două inimi? Oare a dat priorități câștigătorilor, dar oare mai sunt? Un cuvânt pot să spun – uimitoare. Surprinzătoare carte! Atâta încărcătură emoțională mi-a oferit!

„Soldat! Lasă-mă capul să ți-l țin în poală și chipul să ți-l dezmierd! Lasă-mă buzele dulci să ți le sărut și dorul să mi-l strig peste mări și țări!… Luga, Ladoga, Leningrad, Lazarevo…Cândva m-ai purtat în brațe, dragul meu Alexander. Acum te voi purta și eu întru eternitate…

Și armăsarul negru și sălbatic, cu tropot greu, în galop mă urmărește, pe când cu pași grăbiți, spre Finlanda, Suedia și America mă îndrept. Inima și arma ta pe vecie îmi vor fi leagăn și mormânt.

Te port în suflet, de la ivirea zorilor până la căderea nopții, iar dragostea mă îneacă, picăturăcu picătură, ca apele râului Kama. De mă vei căuta vreodată, în Lazarev tu mă vei găsi, căci acolo mă voi afla până la sfârșitul zilelor mele.”

Critici literare:

  • Se observă repede că autoarea de origine rusă, Paullina Simons, stăpânește acest gen de saga romantică… Ea poate să facă demonstrații puternice despre trăinicia spiritului uman, dar niciodată în detrimentul pasajelor descriptive pline de strălucire, forță și frumusețe.  Barry Forshaw 

7 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: