Sări la conţinut

Citind-o pe Guzel Iahina. Cartea ”Zuleiha deschide ochii”

Guzel Iahina s-a născut în 1977, la Kazan. A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, iar din 1999 locuiește la Moscova, unde a urmat cursurile Școlii de Cinematografie, secția scenaristică. A lucrat în relații publice, publicitate și marketing și a colaborat cu articole la revistele NevaOktiabrSibirskie ogni etc. În 2015 publică primul roman, Zuleiha deschide ochii (Zuleiha otkrîvaet glaza; Humanitas Fiction, 2018). Inspirat din relatările bunicii ei, o învățătoare tătară care a petrecut șaisprezece ani într-o colonie de muncă din Siberia, romanul s-a bucurat imediat de un succes răsunător și a primit mai multe premii prestigioase. În Rusia, în 2015: Bolșaia Kniga (Marea Carte), Premiul întâi și Premiul cititorilor — Locul întâi; Premiul Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi), Premiul Kniga Goda (Cartea Anului) și Premiul Zviozdnîi Bilet (Bilet spre stele) al Festivalului Aksionov. A fost finalist la Russkii Buker (Booker Rus). În 2016 i s-a acordat Premiul Cyrano. Este în curs de traducere în peste treizeci de limbi. În Franța a apărut în 2017 și a primit Premiul revistei Transfuge. A fost, de asemenea, finalist la Prix Médicis Étranger. În prezent, Guzel Iahina pregătește un nou roman.

Până îl voi aștepta pe a-l doilea, m-au cuprins copacii din taiga, m-a năvălit aerul siberian, m-a acaparat stilul rusesc povestitor, mi-am adus aminte de replici de mult uitate găsite în romanul Zuleiha deschide ochii, o capodoperă al timpurilor grele ce întotdeauna îmi lasă un gust amar!

Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina

„Zuleiha deschide ochii” este un roman tulburător, cuprins de o emoție aparte, te îmbie dar și te respinge, te chiamă dar și te înfurie, este pe cât de dur dar și cu o morală aparte, te simți captiv de momente care te impresionează și de gesturi și subânțelesuri mici care fac diferența, te învață să fii om chiar și în fața morții.

Istoria acestei povești o are ca protagonistă pe Zuleiha, o tânără tătăroaică cu ochii verzi. Rămasă văduvă este purtată de armata roșie pe dealuri și orașe ca deportată alături de mulți alții, face o călătorie lungă și chinuitoare, alături de țărani deschiaburiți și intelectuali leningrădeni, deținuți de drept comun, musulmani și creștini, credincioși și atei, ruși, tătari, nemți și ciuvași. Colac peste pupăză Zuleiha află că este gravidă, plină de resentimente, foame și dezamăgire ajungând să-și dorească moartea.

      „Uneori i se năzărea că era deja moartă. Toți oamenii din jurul ei – epuizați, palizi, care-și petreceau ziua în șoapte și plânsete tăcute – ce erau ei altceva decât niște morți?”

Nimeni nu-i dă nici o șansă de supraviețuire, dar soarta are alte planuri. Din cei peste o mie de oameni plecați spre Siberia, la destinație ajung doar 29 plus comandantul Ignatov. Mică, slabă și însărcinată, Zuleiha este purtată de valul grelelor încercări în viață, mai pui că între Zuleiha și comandant se înfiripă o iubire stranie, neînțeleasă de tânără, o flacără reținută, dar de o intensitate covârșitoare.

Un regim bolșevic, o pădure plină de pericole, locuri nemaivizitate, oameni chinuiți de frig și foame, și rezistență nemaivăzută în niște suflete schilodite de Armata Roșie, cei care voiau ca țăranii deschiaburiți să ridice acolo un sat cu mâinile aproape goale, să muncească pământul și să împartă din ce nau cu Rusia. Tăria lor m-a impresionat. Adaptabilitatea și forța lor m-a pus pe gânduri.

Personajele se transformă, rolurile se inversează, adevărurile devin incerte. Singura certitudine a eroinei rămâne dragostea față de fiul ei, Iusuf, pentru salvarea căruia este hotărâtă să plătească orice preț. Un roman impresionant prin amploare, suflu epic, forță de evocare și umanism.

O carte vie, densă, în care sunt cuprinse frânturi de istorie, destine tulburătoare în vremuri agitate și, printre altele, o uimitoare poftă de viață, în pofida vitregiilor sorții. Nu e ușor să fii Zuleiha, cum nu e ușor să fii oricare dintre personajele ce se perindă în paginile acestui roman.

Critici literare:

  • „Romanul «Zuleiha deschide ochii» este un debut excepțional. Are calitatea esențială a literaturii adevărate: îți merge direct la inimă. Povestea despre destinul personajului principal, o țărancă tătară din vremurile deschiaburirii, respiră originalitate, autenticitate și farmec, pe care nu de multe ori le-am întâlnit în ultimele decenii în șuvoiul imens al prozei contemporane.” Ludmila Ulițkaia
  • „Cea mai bună carte pe care am citit-o în ultima vreme. O carte foarte puternică, care aduce un suflu nou în literatura rusă.” Evgheni Vodolazkin

6 comentarii »

  1. Cea mai frumoasa carte citita, clar, in ultima vreme. O recomand cu multa caldura oricui. Si nu e usor de citit – datorita grozaviilor traite de personaje, dar nici n-o poti lasa din mana. Pentru mine este o carte ce te face sa iubesti cartea, cititul, te modifica, te face mai bun, mai frumos. Multumesc. O zi buna! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: