Sări la conţinut

Radiografia unei vieţi frumos trăite. Poemul ”Păpușa”!

Poemul “Păpuşa” 

“Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă

că sunt o papușă de cârpă,

şi mi-ar dărui o fărâmă de viaţă,

probabil nu aş spune tot ce gândesc,

dar cu siguranţă aș gândi tot ce spun.

Aş aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează,

ci prin ceea ce semnifică.

Aş dormi puţin şi aş visa mult,

deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii

pierdem 60 de secunde de lumină.

Aş merge când alţii se opresc,

m-aş trezi când alţii dorm.

Aş asculta când ceilalţi vorbesc,

şi cum aş mai savura o înghețată cu ciocolată! 
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puţină viaţă,

mi-aş pune haine simple,

m-aş întinde la soare pe burtă,

dezvelindu-mi nu numai corpul, ci şi sufletul. 
Doamne, dacă aş avea o inimă,

ţi-aş scrie toată ura pe o bucată de gheață

şi aş aştepta să iasă soarele.

Aş picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,

cu un vis al lui Van Gogh;

şi un cântec al lui Serrat ar fi serenade

pe care aş oferi-o lunii.

Aş uda trandafirii cu lacrimile mele

ca să simt înțepătura dureroasă a spinilor

şi sărutul vindecător al petalelor.
Doamne, dacă aş avea un crâmpei de viaţă

nu aş lăsa să treacă o zi

fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.

Aş convinge fiecare femeie şi fiecare bărbat

că el îmi este cel mai drag

şi aş trăi îndrăgostit de iubire.

Le-aş arăta oamenilor cât de mult greşesc

dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească,

neştiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.

Unui copil i-aş da aripi,

dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare.

Pe cei în vârstă i-aş învăţa că moartea nu vine o dată cu bătrâneţea,

ci o dată cu uitarea.

Am învăţat atâtea lucruri de la voi, oamenii.

Am învăţat că toată lumea

vrea să trăiască pe culmea muntelui

neştiind că adevărata fericire este să urci panta.

Am învăţat că, atunci când un nou-născut

strânge în pumn pentru prima data

degetul tatălui său, îl va ţine strâns pentru totdeauna.

Am învăţat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus

numai atunci când îl ajută să se ridice.

 Am învăţat atâtea lucruri de la voi,

dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc,

căci din nefericire, când mă vor pune în cutia aceea, o să mor.”

Notă: Poemul “Păpuşa” a fost compus de Marquez atunci când a fost diagnosticat cu cancer. El a trimis aceste cuvinte celor mai apropiaţi prieteni ai săi, ca un semn de rămas-bun, ca o radiografie a unei vieţi frumos trăite.

Sursa foto: pinterest.ro

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: