O zi ca oricare alta, cu una în plus, cu iz de ceva dar aceeași și totuși amintirile, acele fantome ale trecutului, acele fantasme care te bântuie, te răscolesc, te acoperă, fie ele bune sau mai puțin…..revin…..și de cele mai multe ori reapar dimineața, după o cafea amară…….

…și nu uit…..poate mi-ar fi mai ușor, să șterg cu buretele ceea ce nu-mi place, să suplinesc ce-mi oferă plăcere, și să mă descarc….însă nu pot…..

…și mă gândesc că am o memorie ce mă sabotează, uneori îmi revine în minte și cele mai îndepărtate evenimente și pot să încurc ceea ce s-a întâmplat recent….chiar mă împiedică memoria să merg mai departe….și aici poate o să vă regăsiți…..

Și cu siguranță s-ar fi putut, dar nu am uitat ceea ce m-a marcat cel mai mult…..cu greu simt vie amintirea…… Eu nu uit nimic. Cîteodată mi-e frică să nu mor de-atîta memorie….să mă descompun în propria desfigurare a anilor dintre trecut și prezent….mi-e teamă să nu rămân captivă în propria-mi reverie…….

….o cafea…..și-o amintire amară…….un miros îmbietor și o simțire denaturată…..o stare de spirit urâțită în voia vremii…..a anilor….a întâmplărilor….

Nu uit nimic şi pe nimeni. E amprenta vieții, fiecare și fiece moment sau persoană m-a ”atins”, și….nu uit……

Orice, Oricine, oricând, oriunde, mi-a semănat amintiri e purtat acolo……iar cine-a-nsemnat ceva în viaţa mea, o clipă, un ceas , o clipire măcar… nu mai are nici o şansă să-l uit…..nu v-a ieși ușor din inima mea……..

…nu voi uita……

Sursa foto: pinterest.ro

Publicat de Apostol Cristina

Vezi toate articolele lui Apostol Cristina