Sări la conţinut

Dorința. Povestea florii!

A fost odată un grădinar și o floare. Un grădinar atent, priceput, inteligent. Un om pe cinste. Una dintre virtuțile mari ale acestuia era răbdarea.
Și mai era o floare. Frumoasă, iubitoare de soare, colorată, veselă, deschisă spre lume.
Grădinarul mai îngrijise și alte flori, le culesese pe unele din ele, acestea îi însoțiseră zilele și îi însuflețiseră interiorul, înveselindu-i viața.

Floarea, la rândul ei, mai văzuse perindându-se și alți grădinari. Toate felurile de oameni: mai repeziți, mai atenți, și mai tineri, și mai bătrâni, iscusiți sau învățăcei, veseli sau triști. Unii o atinseseră în treacăt, alții îi smulseseră chiar câte o petală. Ea trecuse mai departe, regenerându-se sub mângâierea soarelui și adierea vântului. Fuseseră și nori care îi umbriseră existența, dar trecuseră, lăsând loc soarelui, liniștii, seninului.
Văzuse mulți grădinari, dar acesta era altfel. Floarea îi simțea sufletul bun și o bucura fiecare minut al prezenței lui, din tot sufletul său de plantă. Și lui îi plăcea în mod deosebit această floare. În fiecare dimineață și seară trecea pe lângă ea, o uda, îi vorbea, o privea. O admira, dar nu îndrăznea să o rupă ca să și-o aducă în casă. Nu îndrăznea, de fapt, nici măcar să o atingă. Dar își făcuse un ritual din a veni lângă ea dimineața și seara. Era o bucurie că o știa acolo. Ca un fel de religie. Nerostită. Fără cărți și biserici.
Floarea își dorea enorm de mult ca el să fie acela care să o culeagă. Se visa în casa lui, într-o vază, la lumină, însoțindu-i zilele și nopțile, acompaniindu-i serile și diminețile, fiind alături de el la toate izbucnirile sale de râs, dar și la tristețile sale. Și floarea știa că frumusețea, vitalitatea și culorile sale, pot estompa aceste tristeți ale grădinarului, le pot împuțina, până a le face aproape să dispară complet.

Îl privea în fiecare zi, dimineața și seara, când el venea să o admire și să îi vorbească. Încerca să îi dea de înțeles că s-ar lăsa culeasă, că și-ar dori cu ardoare asta. Își desfăcea petalele într-un mod special, cu dedicație, înspre el, își înclina tulpina și îi fremătau frunzele. Către ceilalți nu manifesta defel același fel de atitudine, ba chiar împrumutase niște spini de la un trandafir alăturat din aceeași grădină pentru a-i trata pe cei mai obraznici atentatori.
Dar zilele treceau, egale cu ele însele, și nimic nu se întâmpla. Ritualul întâlnirilor zilnice, dimineața și seara, schimburile șăgalnice de semne, reciproce. Dar atât.
Floarea visa la momentul când el o va culege și o va duce alături de el. Își proiecta în minte toate momentele de fericire de după. Știa că îl va lăsa să îi mângâie ușor petalele moi, una câte una, întâi cele exterioare, și apoi, cele interioare, pe măsura cunoașterii. Știa, simțea, că se va desface cu senzualitate în fața lui, așa cum nu se desfăcuse în fața nimănui altcuiva. Îl va lăsa să îi vadă și să îi exploreze interiorul, miezul. Îi va oferi culorile și parfumul său, complet deschisă și primitoare. Îl va lăsa să îi atingă cu degetul mijlocul cel mai ascuns. Și apoi, într-un freamăt tandru, îi va cuprinde degetul între petalele sale, într-o strângere delicată, dar fermă, și-l va ține prizonier un moment, până ce-i va putea oferi picăturile sale de sevă, esența sa tare și parfumată, dulce, cu care dorea să îi inunde degetul. Să-l înlănțuie, dulce și zemoasă, și să-l elibereze, pentru a-l cuprinde și mai bine. Visele acestea dulci îi umpleau zilele lungi și nopțile, ritmate de vizitele grădinarului, dimineața și seara.
Dar floarea era doar o floare… Nu avea gură să strige. Nu avea limbă să vorbească. Iar grădinarul nu îndrăznea să o atingă, de teamă să nu o vadă ofilindu-se…
Și cândva, nu devreme, dar nici chiar târziu, va veni toamna. Și apoi iarna. Peste amândoi.

Sursa foto: pinterest.ro

3 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: