Sări la conţinut

Depresia. Explicată de Aurel Romilă!

Profesorul Aurel Romilă, un medic modest, a cărui casă la fel de modestă geme de cărți de filosofie, psihiatrie, artă, muzică și, firesc, medicină, muncește la 84 de ani, prin bunăvoința unor prieteni vechi, într-o policlinică, două zile pe săptămână câte trei ore și mai predă psihologie, la o facultate privată, o zi pe săptămână, iar o alta are în instruire doctoranzi.

Doctor în medicină, iniţiator al Secţiei de resocializare de la Spitalul „Alexandru Obregia” din București, autorul manualului de referință „Psihiatria”, profesorul Aurel Romilă explică bolile psihice ale vieții moderne, și mai exact Depresia, considerată afecțiunea secolului XXI.

El explică următoarele aspecte.

”Nefericirea poate fi asociată depresiei, numai că depresia este asociată și neputinței. Zilnic facem automat totul. Avem agendă pentru fiecare act simplu, inferior neurologic. În depresie, toate aceste acte devin o problemă grea, devin foarte lente. Este foarte greu să te îmbraci, nu-ți mai arde să te îmbraci. Ți-e greu să-ți faci ceaiul. Toate se produc cu foarte mare greutate.

Mecanismul prin care intrăm în depresie este diferența între ceea ce aspirăm și frustrare. Aspirăm la prea mult. Copiii se compară la școală și află că un coleg are bicicletă, altul are pian, altul merge la Paris, pe când omul obișnuit, el, săracul, nu are nimic, el se consideră din start inferior.

Deci chestiunea Depresiei la adult vine din foarte multe lucruri. În primul rând, din dorința pe care o ai de a fi continuu în plină ascensiune. Și tot timpul ți se pare că ți-o iau alții înainte, și chiar ți-o iau. În vechiul regim, te trezeai cu unul parașutat care era șeful medicinei, șeful psihiatriei, și el nu avea nicio legătură cu astea. Bineînțeles că te deprimă dacă te străduiești zeci de ani și vine unul teleportat și te dă la o parte.

Apoi, vrea mult și nu poate. Invidia. Nu mai vor Mamaia, nu mai vor Bulgaria, nu mai vor Grecia, vor zone exotice. Nu te mai saturi. Este tot o lăcomie. Trebuie să ai limite. Natura biologică a pus limite. Poți iubi cu măsură. Cei care fac eforturi colosale, se epuizează și apoi vin la mine că nu au plăceri. Au de toate, nu mai au plăcere. Ce pot să fac cu ei este să-i fac să înțeleagă că nu trebuie bea un ibric de cafea și șapte coniace noaptea. Principalul factor de terapie dintotdeauna și pentru toate este somnul.

Și să recunoaștem că toate tulburările vin din plus sau din minus, din excese.
Pentru excese, noi avem un cuvânt românesc foarte potrivit: «prea». Prea mult televizor, prea multă vorbăraie goală, prea multă jale, prea mult mesaj apocaliptic. Acest prea nu este bun.

Avem stres de care nu vom scăpa niciodată. Suntem mai mult sau mai puțin rezistenți la stres, dar nu scăpăm de el. Trebuie să ne întărim socratic, să ne cunoaștem, și nu numai la modul comercial.”

Acestea fiind reculese din învățămintele psihologului român Aurel Romilă, ajungem să înțelegem multe lucruri, goana noastră bizară după multe ne aduce în pragul despresie în mod constant și fără ca să ne dăm seama.

Sursa foto: pinterest.ro

 

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: