Sări la conţinut

Până și ploaia vrea să ne atingă iubirea…..

Mă dus la geam. Plouă cu poftă, bogat și des. Picurește. Îmi bate alene, dar și hotărât în geamul fumuriu, îmi stropește amintirile, emoțiile și clipele…stropi reci cad mărunţi şi trişti pe aleile pustii, peste ferecarea iubirilor…

Ploaia, cea care ne vrea alături, induși într-o uniune, într-o istorie, într-un început fără sfârșit…..într-un consens…..

De data asta, povestea mi-a bătut în geam cu degetele ploii, o ploaie ce-anunța invazia multicolorei toamne, a timpului ce ne vrea în doi, cuprinși de mrejele iubirii, a pasiunii, a dezlănțuirii……

Până și ploaia vrea să ne atingă iubirea…..să ne stingă plăcerile, să ne răcorească patimile……să ne picteze emoțiile………

Toamna, poveștile sunt mai înfrigurate și mai strânse, iar eu sunt mai… sensibilă la ele. Și cred că ele s-au cam prins de asta, căci totdeauna, toamna, fiecare poveste are pentru mine câte-un mesaj ascuns……o ploaie într-o iubire veșnică…..într-o îmbrățișare eternă și un legământ dat întru continuitate…….alături de tine, și doar în doi.

Sursa foto: pinterest.com

5 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: