Sări la conţinut

Citind-o pe Azar Nafisi. Cartea ”Citind Lolita în Teheran”

Azar Nafisi (Persana: آذر نفیسی) (n. Decembrie 1955) este o scriitoare și femeie de cultură iraniană aflată în exil în S.U.A.. Născută în Iran, Nafisi a fost trimisă să-și urmeze studiile în Lancaster, Anglia la vârsta de 13 ani. S-a mutat în S.U.A. în ultimul an de studii liceale. După studii universitare a obținut titlul de doctor în filosofie în domeniul literaturii engleze și americane la Universitatea din Oklahoma. Nafisi s-a întors în Iran în anul 1979 unde a fost profesoară de literatură engleză la Universitatea din Teheran. În 1997 s-a reîntors în S.U.A, unde își câștigase respectul și recunoaștere internațională pentru apărarea intelectualilor iranieni, a tineretului și, în special, a tinerelor femei confuntate cu măsurile de reprimare de sub regimul ayatollahilor. A fost concediată în 1981 de către Universitatea din Teheran din cauza faptului că a refuzat să poarte vălul islamic obligatoriu. Nu i s-a mai dat posibilitatea să predea până în 1987.

9789731035741-268455-240.jpg

Nafisi a părăsit Iranul la 24 iunie 1997 și s-a mutat în S.U.A. unde a scris Lolita în Teheran, carte în care ea împărtășește experiența sa ca femeie care a trăit și activat sub regimul religios al Republicii Islamice. În carte, ea declară „Am părăsit Iranul, dar Iranul nu m-a părăsit pe mine”.

Cartea în sine e descrierea faptelor concrete cu care se confruntă Azar ca profesoară, ca femeie, ca cea care nu vrea să fie în umbră, cea care vrea schimbări, cea care are un cuvânt de spus.

O scurtă descriere a cărții:

Timp de doi ani, în fiecare dimineață de joi, în Republica Islamică Iran, o inspirată și curajoasă profesoară, pe nume Azar Nafisi, adună în secret șapte dintre cele mai devotate studente ale sale, pentru a citi operele interzise ale clasicilor occidentali. Am intuit că tot subiectul trage după sine mult mai mult decât o înșiruire a unor întâlniri literare, aici ve-ți găsi subliniate ororile politico-culturale a regimului, starea femeii și a societății în întregime.

Fetele poartă haine viu colorate sub pânzele negre care le ascund feminitatea, transformându-le în momâi umblătoare. Fetele știu să-și aleagă cu grijă cuvintele, pentru a forma imagini poetice subtile, cu multe sensuri, capabile să înșele cenzura. Fetele știu că e nedrept să intre în facultate pe poarta din dos, cea pentru femei, așa cum intră în toate aspectele vieții sociale iraniene. Fetele știu că sunt deștepte și talentate. Fetele nu contează.

Unele dintre acele ”norocoase” cititoare provin din familii tradiţionaliste, altele cu trecut întunecat, căci au făcut închisoare politică, cele şapte studente sunt neîncrezătoare şi tăcute la început, neobişnuite să-şi dezvăluie gândurile, dar curând îşi îndepărtează vălul ruşinii şi al fricii şi încep să vorbească deschis despre cărţile citite.

În spatele fiecărei cărți fetele își deapănă propriile povești, propriile istorii triste și înverșunate. Astfel, povestea vieţii lor se întretaie cu destinele unor personaje celebre din romanele lui Jane Austen, F. Scott Fitzgerald, Henry James sau Vladimir Nabokov. Şi acolo unde, afară, moralitatea islamică aduce asupra Teheranului val după val de spaimă şi teroare, iar fundamentaliştii închid universităţi şi cenzurează orice manifestare a expresiei artistice, înăuntru, în sufrageria lui Azar, femeile vorbesc despre cărţi, despre visurile şi dezamăgirile lor, despre fuga lor de realitatea crudă și despre iubire.

Dezvăluind o parte nevăzută a vieţii femeilor din Iranul revoluţionar, Citind Lolita în Teheran este un roman izvorât dintr-o mare pasiune, o remarcabilă explorare a rezistenţei în faţa tiraniei şi o celebrare a puterii literaturii de a elibera.

Nu cred că această carte încearcă să demonstreze inferioritatea islamului. Așa cum o dictatură folosește ideologia sau religia ca pretext, acum politica anti-musulmană încearcă să folosească opera doamnei Nafisi ca armă. În realitate, dictatura musulmană a lui Khomeini e la fel de oribilă ca și dictaturile comuniste (atee). Religia e o falsă problemă în ecuație. Coranul nu interzice culorile, nici nu conține tratate despre sexul între oameni și păsări. Eu nu vreau să văd în această carte altceva decât încearcă să spună.

Citiți-o pe Azar Nafisi, înțelegeți ce se întâmplă în lume mai departe de colțul în care ne ducem existența zilnică, empatizați și nu uitați că viața asta e complicată, dar suntem datori s-o reparăm!

Toată viața mea a fost un lung șir de plecări.

Critici literare:

  • Romanul lui Azar Nafisi depăşeşte încadrarea într-o categorie anume. Nu e volum de amintiri, nici critică literară, nici istorie socială, deşi le ilustrează foarte bine pe toate trei… Nafisi a scris o operă originală despre legăturile dintre viaţă şi literatură. Publishers Weekly
  •  O evocare a vieţii sub un regim represiv şi o celebrare a vitalităţii literaturii la fel de profunde şi de pline de semnificaţii precum romanele despre care discută Azar Nafisi cu studentele ei. The Atlantic Monthly
  •  Citind Lolita în Teheran este mai mult decît o carte de memorialistică, este un instrument care ne ajută să privim literatura dintr-o perspectivă nouă, plină de sensuri neaşteptate. Library Journal
  •  O imagine a dorinţei insaţiabile de libertate a gîndirii. USA Today

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: