Toamnă pe strada mea!
Tomnatic timp afară, de ploaie, de somn, de melancolie…..de încețoșare devreme……străzile pustii trădează răcirea bruscă și necesitatea de a fi sub aripa cuiva…..
Străzile devin fantomatice, grele de frunzele arămii, și de ape reci stătătoare. Toamna a învăluit-o în neștire, prin izgonirea sufletelor zglobii și a zâmbetelor calde…șederile ne sunt mai scurte, iar zâmbetul mult prea fugar……
Au rămas nostalgiile serilor de vară cu parfumul lor inconfundabil….
Pretutindeni, suflarea de foc a toamnei pustiește viața, și străzile…..e trist, dar și mai calm…..cu frunze colorate ce grațios ne demonstrează că mai e un pic….din galben, din arămiu, din culoare…….
Frumos și desprins din povești, imagini vii ce ne ademenesc, ne îmbie la picturi multiculoare……e toamnă și ieri, va fi și mâine…..o toamnă surprinzătoare….
Și cu ușoară melancolie…..declar că toamna pe strada mea e pustie…….
