Sări la conţinut

Citind-o pe Agnes Martin-Lugand. Cartea ”Îmi pare rău, sunt așteptată”

Agnes Martin -Lugand, născută în 1979, Saint-Malo, Franța. În 2012, anul în care și-a publicat pe cont propriu romanul „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, după ce a fost refuzată de mai multe edituri, Agnes Martin-Lugand era o scriitoare necunoscută. Timp de șase ani fusese psiholog și lucrase cu copiii, până să ia hotărârea de a se dedica în totalitate literaturii. Iar succesul primului său roman, care a luat-o pe nepregătite, a ajutat-o să ia această decizie.

Într-un interviu acordat paginii Digi24, Agnes menționează: „Scriu acasă, am un birou mic în sufragerie, în felul acesta pot să-i supraveghez şi pe cei doi copii care, fiind mici, fac multă gălăgie. Mă apuc de scris dimineaţa, la 5 şi jumătate mă trezesc, uneori dorm, la propriu, pe mine, în timp ce scriu. Dar asta mă ajută să mă strecor uşor în viaţa din cărţile mele. Nu pot să scriu fără muzică, îmi este imposibil. Fiecare roman al meu are propria sa coloană sonoră pe care o aleg în timp ce scriu. Uneori, dacă nu ascult muzica potrivită, scrisul meu este o catastrofă. Ascult Ben Harper sau Serge Gainsbourg, Placebo, Florence and the Machine, Bon Iver, Sia etc, mulţi, mulţi artişti, în total vreo 70 de piese care „alcătuiesc” colona sonoră a ultimului meu roman”  

Am citi cu sufletul la gură toate romanele autoarei, ”Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, urmat de ”Viața e ușoară nu-ți face griji”, apoi de  cartea ”Încă aud muzica noastră în gând”, și desigur recent apărut „Fericirea îmi scapă printre degete” și desigur ultima mea achiziție,Îmi pare rău, sunt așteptată…”

imi-pare-rau-sunt-asteptata_1_fullsize.jpg

Cel mai recent volum al lui Agnes Martin-Lugand publicat în limba română, „Îmi pare rău, sunt așteptată”, este un roman despre alegerile pe care le facem în viață. Fericirea pare să fie supratema tuturor cărților publicate de scriitoarea franceză până în acest moment.

Deci, o avem ca eroină principală pe Yaël, o tânără plină de viață care își deapănă istoria vieții sale, cu urcușuri și coborâșuri.

Descrierea începe pe când era studentă și stagiară la o firmă, fiind înconjurată de o droaie de prieteni și voie bună.

Totul îi mergea pe roate, viața, prieteniile, pasiunea sa pentru Marc, timpul său liber, chiar și noua propunere de a lucra la firma unde își desfășura stagiul de studentă.

”De patru luni frecam menta: trăiască stagiile de la sfârșitul studiilor! Privind retrospectiv, înțelegeam mai bine de ce reușisem să-l găsesc pe-al meu în ultimul moment. Spre deosebire de toți colegii mei de la școala de comerț, gata să tragă tare, eu nu mă dădusem peste cap ca să obțin primul meu contract pe perioadă nedeterminată. Adoram să vorbesc. Nu exista nimeni mai guraliv ca mine.”

Istorisirea repornește după zece ani, unde Yaël trăiește doar pentru munca ei. Interpreta de excepție la o agenție renumită, își împarte timpul între întâlniri și cine de afaceri. A uitat de mult termenul de vacanță, e dependenta de adrenalina ce îi invocă munca sa. Dar poate această stare e o mască, o cochilie în care se ascunde…de ce…de cine?

Alegerile pe care le face eroina acestui nou roman, Yaël, sunt toate subordonate dorinței de a reuși, de a-și înscrie viața pe o traiectorie a succesului. Și câți dintre noi nu cred, la fel ca personajul lui Lugand, că adevărata împlinire ne-o va aduce cariera, pentru a constata, odată ce am ajuns aproape de vârf, că ceva totuși lipsește, sau cineva mai excat. Și câți au tăria să-și recunoască greșeala, să încerce să o îndrepte, iar la solicitările presante care le așază în față alegerea între viața personală și carieră, să răspundă ulterior „Îmi pare rău, sunt așteptată”?…replica ei de toate zilele…..

Devine ușor, ușor  o străină pentru prieteni ei și pentru familia ei, nici ea nu se mai recunoaște uneori.

Și totul până în momentul când reapare Marc, cel mai bun prieten al său din studenție, și viața ei, ordonanța cât și echilibrul interior atât de bine organizat, este perturbat, pur și simplu sare în aer. Datorită lui Marc, Yaël se redescoperă pe sine și începe să privească viața cu alți ochi. Își dă seama că momentele importante sunt atât de prețioase atunci când ai cui să i le spui seara înainte de culcare, că o casă aseptică nu e mai frumoasă și mai confortabilă decât una dezordonată, dar plină de prieteni. Își dă seama că poate iubi…..și asta o schimbă!

Dar totul are un preț, iar ea alege din nou cariera. Trecutul o ajunge din urmă și Yaël, descoperă că fericirea și succesul personal par a fi incompatibile… Ce greșeală!

“-Fii lucid, noi doi nu suntem pe aceeași lungime de undă. Eu sunt ambițioasă, tu te mulțumești cu ce ai, ceea ce nu pot să-nțeleg cu niciun chip. N-am timp de pierdut, nici loc să mă încurc în amănunte…”

Fericirea se construiește treptat și cu migală, o viață întreagă, presupune greșeli și îndreptarea lor, puțin noroc pentru a-ți sincroniza viața cu cea a persoanei iubite și curajul de a te reinventa – aceasta pare a fi lecția pe care o învățăm de la Yaël, protagonista romanului „Îmi pare rău, sunt așteptată”. Obsedată de muncă și trăind doar pentru satisfacțiile pe care i le aduce cariera, Yaël ajunge să pună toată viața sa sub semnul întrebării chiar și atunci când viața îi reîntoarce iubirea vieții ei, chiar dacă tânăra neagă acest fapt. Se luptă ca peștele pe uscat oscilând între muncă și o noapte în brațele omului drag. Face alegeri greșite, își asumă decizia pentru doi, se consumă în exces, și se pierde în propriile reproșuri și păreri de rău.

Aici în carte îi găsim și pe protagoniștii cărții ”Fericirea îmi scapă printre degete”, mai exact  pe Iris și Gabriel, fiind ușor trecuți peste acțiunea acestei cărți, dar punându-și amprenta destul de delicat și la timp.

Finalul este unul previzibil, dar oricum mi-a lăsat un zâmbet pe buze, de ce nu, poate e o carte mult prea simplistă, prea ușoară s-ar zice, ei și ce, e cartea de care uneori poți avea nevoie, e o desprindere mult prea plăcută de lumea aceasta sumbră.

Cartea este scrisă cu naturalețea cu care ne-a obișnuit Agnes Martin-Lugand și în romanele sale anterioare și care este atât de apreciată de cititorii săi de toate naționalitățile.

Critici literare:

  • “Îmi pare rău, sunt așteptată… e scris cu aceeași naturalețe care a devenit o marcă a scrisului lui Agnes Martin-Lugand.” – Le Parisien
  • “Cred că nu ne oprim niciodată din a ne construi propria fericire. E un proces neîntrerupt. Yaël poate să se schimbe, are dreptul ca, la un moment dat, să aleagă altă cale. Până la urmă, putem avea mai multe vieți.” – Agnes Martin-Lugand

2 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: