Sări la conţinut

Citind-o pe Parinoush Saniee. Cartea ”Cel care mă aşteaptă”

  Parinoush Saniee (n.1949, Teheran) este o scriitoare iraniană, născută într-o familie de intelectuali. A studiat psihologia la Universitatea din Teheran și este de profesie sociolog și psiholog. A scris mai multe cărți, dar romanul ei de debut, ”Cel care mă așteaptă” (2003), rămâne cartea cu cea mai mare popularitate și tradusă în 26 de limbi. Deși inițial acest volum a fost interzis de două ori de regimul iranian, ulterior a devenit cea mai vândută carte a tuturor timpurilor din Iran, fiind recompensat cu  Premiul Giovanni Boccaccio.

Chiar dacă titlul îți dă notă de roman, eu sunt de altă părere, e mai mult o dramă, o poveste emblematică pentru destinul drastic al eroinei principale.02fb910194771e79f2611036c6f0caee.jpg

În cartea „Cel care mă aşteaptă” este descrisă cu amănuntul destinul unei femei, ghidat de societatea musulmană în care onoarea familiei e cel mai de preţ lucru, iar dacă îți încalci acest pact ești o ”nages”, fiind un cod islamic brutal, ce trebuie respectat cu orice preţ, chiar și cu cel al propriei vieți. Este o carte care te captivează, te revoltă, îţi face sufletul înmărmurit şi îţi alimentează conștiința că te-ai născut în altă ţară unde te simți în siguranță.

 O scurtă descriere a cărții: În această carte aflăm povestea lui Masumeh (Masum) eroina principală, o tânără iraniană, al cărui destin este urmărit încă din copilărie de ghinion, când aceasta se mută împreună cu familia la Teheran.

Tânăra Masumeh, reușește să își convingă tatăl să o înscrie la școală, un lucru căruia nimeni nu îi dăduse importanță deoarece în cultura lor, rolul femeii este să se mărite cât mai devreme, să își îngrijească soțul și să facă copii, în special băieți. Ea însă, este convinsă că destinul său e altul, că poate să obțină mai mult de la viață, și pe lângă toate eșecurile familiare învățătura i de dă din prima, fiind lăudată de profesori. Între timp îți găsește o prietenă Paravaneh, se înțeleg de minune chiar dacă sunt total diferite,….. și totul nu poate fi chiar atât de simplu, Masumeh se îndrăgosteşte de Saied, un tânăr student la medicină care lucra într-o farmacie. Deşi între cei doi are loc doar un schimb de priviri nevinovate şi scrisori, fraţii săi o agresează cu bestialitate chiar sub privirile mamei, aceştia considerând că familia  a fost dezonorată, iar Masumeh trebuie măritată de îndată…cu oricine.

”Tot ceea ce îmi doream am obținut în ziua în care nu mi-am mai dorit.”

  Chiar dacă știe că nu a greșit cu nimic, Masum își acceptă soarta fără să mai protesteze, iar într-un timp foarte scurt este căsătorită cu un străin, pe care nu-l văzuse până în ziua căsătoriei. Viața sa începe să capete nuanțe pe care nici nu le-ar fi visat, o dată cu căsătoria cu Hamid, el fiind o surpriză plăcută pentru Masum, îi oferă libertatea cu care nu e obișnuită, ba chiar o încurajează să-și continue studiile și să aibă viziuni  mai largi. Foarte curând, se dovedește că Hamid e preocupat mai degrabă de activitatea lui politică decât de soția lui și familia nou formată. Nopțile, săptămânile și lunile petrecute în singurătate au făcut din tânăra Masum o luptătoare, maturizând-o precoce. Schimbările în viața ei nu s-au produs nici când a adus pe lume copii, absența soțului au făcut-o să se simtă abandonată, singură accentuîndu-i greul existenței.

”Ceea ce ni se cuvine fiecăruia dintre noi e deja stabilit și, nici dacă ar cădea cerul pe pământ, nu s-ar schimba nimic.”

  Masum trece astfel prin situaţii extrem de grele, însă în ciuda acestui lucru reuşeşte să le dea copiiilor săi o educaţie frumoasă și senină. Viața ei e ca un bumerang, nu ajunge să se bucure de un eveniment bun că imediat e disbalansată de orori și greutăți. Suportă cu stoicism toate loviturile vieţii, le face față cu demnitate și cu gândul în totalitate la copii săi, totul de dragul lor. Însă e prea stoarsă de viață, de greul parcurs, de toate evenimentele sufocante și așteptare…..La final, chiar ea se întreabă cine e, de fapt? Soția unui criminal, a unui trădător sau a unui luptător pentru libertatea țării sale? Mama unui mujahedin? Mama unui soldat, luat prizonier și apoi eliberat? Sau o femeie care are dreptul la propria fericire?

”Până și copii mei vor să decidă pentru viața mea și nu-mi acordă nici un drept, nici de la ei n-am avut o minimă înțelegere.Valorez doar ca mamă și câtă vreme sunt la dispoziția lor. Nimeni nu ne vrea pentru noi înșine, pentru ce suntem, toți ne vor pentru ei înșiși. Fericirea mea și dorințele mele nu au nici o valoare.”

 Deja mi se pare că v-am împărtășit prea mult din acțiunea acestei cărți și deși mi-am dorit să intru în detalii cât mai puțin, nu am reușit să mă abțin, a fost peste puterile mele. Este o carte atât de bună încât nu-ți vine să o lași din mână. Este o carte pe care aş reciti-o cu drag, oricând!

4 comentarii »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: