Sări la conţinut

Citind-o pe Alice Munro. Cartea ”Ură, Prietenie, Dragoste, Căsătorie.”

 Alice Munro, al cărei nume real este Alice Ann Laidlaw, s-a născut pe 10 iulie 1931 în Wingham, este canadiană şi scrie în limba engleză.  A publicat prima nuvelă în 1950, autoarea scrie în principal nuvele, uneori asociate între ele, centrate adeseori pe personaje feminine, cu o acţiune situată în provinciile canadiene Ontario şi Columbia Britanică, din anii ’40 până în prezent.

Scriitoarea canadiană de limbă engleză Alice Munro, este considerată „suverana artei nuvelei contemporane” şi supranumită „Cehov al Canadei rurale”, a primit, premiul Nobel pentru literatură în 2013. Alice Munro este primul scriitor canadian recompensat cu Nobelul pentru literatură şi, totodată, cea de-a 13-a femeie care a primit această distincţie.

„Munro este apreciată pentru arta ei subtilă a nuvelelor, impregnată cu un stil clar şi cu realism psihologic”, precizează Academia suedeză într-o biografie a scriitoarei canadiene.

Autoarea nu m-a lăsat indiferentă prin lecturarea cărților ei, de aceea am hotărât să descriu pe scurt operele sale, și astăzi voi începe cu cartea –”Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”. 

Ură-prietenie-dragoste-căsătorie-de-Alice-Munro-700x525.jpg

Fiind cunoscătoare a tipului narativ de scrieri ale autoarei nu am fost surprinsă de povestioarele întâlnite aici în carte. Însă am fost confuză, de ce oare autoarea nu a ales doar câteva istorii și să le dăsfășoare mai profund, și cu continuități descriptive mai armonioase, A. Munro în schimb a ales diverse situații de viață și le-a pronunțat scurt, sincer aș fi vrut doar o singură istorioară și care va trece prin etapele titlului oferit cărții…………..

Fiecare istorioară include în ea atât situații cotidiene, cât și momente dureroase, ce ating sufletele, un fel de epifanii, care lămuresc povestea ambientală şi străpung chestiunile existenţiale. Toate personajele lui Alice Munro trăiesc cu regretul a ceea ce ar fi putut să fie, al alegerilor pe care nu le-au făcut, a timpului pierdut. Vei trăi și ”retrăi” stări confuze, cu efecte de neînțelesuri și momente cu gust amar, vei întâlni pe parcursul lecturării câteva povești scrise sincer, fără corectări și fără ocolișuri: istorie de familie, trăirile unei soţii bolnave de cancer, povestea unei sinucideri, dragostea de copii reaprinsă după mulţi ani…… emoții contradictorii.

În toate poveştile se demostrează că în viaţă există speranţă, există o a doua șansă şi există oameni care au curaj să meargă mai departe, să vadă partea bună a lucrurilor. E o carte bună în ansamblu, e ușor de citit dar am fost nevoită să contemplez după fiecare istorioară, parcă subconștientul meu încerca să ”digere” suplimentar înțelesul adânc al acesteia. Mi-a plăcut sensibilitatea din spatele povestioarelor.

Nu vă voi descrie istorioarele, păstrez suspansul doar voi lăsa titlurile: ”Ură, prietenie, dragoste, căsătorie; Podul plutitor; Mobilă de familie; Consolarea; Urzicile;  Casa cu grinzi de lemn; Ce rămâne în amintire; Queenie; Trece ursul peste munte”

Fragmente din carte:

  • ”Strigătele oamenilor ajungeau până la mine ca niște bătăi de inimă, pline de suferință. Ca niște valuri îndepărtate, tulburătoare, distante, spărgându-se într-un sunet aproape neomenesc de resemnare și de lamentație. Asta era ceea ce-mi doream, acestea erau lucrurile cărora credeam că trebuie să le dau atenție, așa
    voiam să-mi trăiesc viața.”
  •  ”Se simți foarte îngrijorată, nu din cauză că pierdea povestea, ci pentru că se întrebă ce avea să se întâmple cu oamenii din poveste, dat fiind că radioul era închis, iar ea și mama ei nu ascultau. Simțea mai mult decât îngrijorare, simțea oroare la gândul că lucrurile puteau să se piardă, puteau să nu se întâmple, tot printr-o absență aleatorie sau printr-un accident”.
  • ”Când ne întâlneam, încercam să par lipsită de griji şi să dau dovadă de spirit independent. Schimbam noutăţi – mă îngrijeam să am întotdeauna noutăţi de povestit –, râdeam, ne plimbam prin canion, dar nu-mi doream de fapt decât să-l ademenesc să facă sex cu mine, pentru că mi se părea că entuziasmul nobil al sexului aducea laolaltă tot ce era mai bun în oameni. Mă comportam prosteşte în privinţa asta, într-un fel foarte riscant, mai ales pentru o femeie de vârsta mea.”
  • Poate că, de fapt, n-ai descoperit ceva chiar atât de nou, până la urmă. Poate e doar același lucru, iar și iar, care ar putea să fie un fapt evident, dar neliniștitor, despre tine însuți.”

E o carte ce se simte, nu e ”curgătoare”, e o carte ce pune amprente pe cel ce o citește, în ea găsești viețile complexe ale persoanajelor, dureri și bucurii obișnuite și cred că povestea de viață a fiecăruia merită observată și analizată. Cu sensibilitate sporită, A. Munro transformă greșelile și temerile oamenilor, și nu în ultimul rând transpune totul în fiecare cuvânt scris, cu o iscusință asupra vieții, a momentelor psiho-emoționale, stări, trăiri care îți dau ”hrană pentru suflet” și de gândit, de analizat.

  Notă: Dacă v-am trezit  curiozitatea, spor la citit, e o carte bună în felul ei, m-am convins că fiecare carte îți transmite ceva, indiferent ce e scris în ea. Din fiecare ”absorbi”, iei fără să vrei, te umple fără să ceri.  Lectură plăcută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: